alerg spre mine dimineata

limbile ceasului se misca continuu
tic-tac tic-tac
scurgerea secundelor imi sparge tamplele
(sau eu ma invart in jurul timpului
ca un ciocan pneumatic)

la 12 fix ma imbratisez cu coastele
poate asa scap naibii
de singuratatea asta acuta

poate ma contopesc cu mine
intr-un  perfect imperfect androgin
cand ma aproape sarut pe clavicula

timpul curge in fire de nisip
 tic tac tic tac
se dizolva pe pieptul meu
mi se incalceste in par

alerg spre mine dupa-amiaza
poate imi regasesc eul ingropat
sub un apus matinal de soare
spart in secundele diluate in sarata mare.

"Fuga spre campul cu ciori" Savastie Bastovoi - citate

'Timpul are insa puterea de a de dezbina in noi insine, faramitandu-ne viata in o multime de vieti si fiecare din ele ne reprezinta si nu prea"

"Insingurarea are un caracter initiatic, la care omul modern aproape ca nu mai are acces. Societatea contemporana e construita in asa fel incat majoritatea oamenilor sunt privati de posibilitatea insingurarii. Oamenii au devenit incapabili de experiente majore. Totusi, doar astefel de experiente descopera umanul din noi. Aparenta libertate a zileloe noastre este de fapt o condamnare la superficialitate. Din cauza modului de viata uniform si previzibil, oamenii au devenit insensibili la suferinta si dragoste."

"Pana la urma este ceva maret sa stii ca esti parte dintr-un intreg, precum si intregul este parte din tine. Limitele pe care ni le pune firea nu fac decat sa sporeasca in noi setea de libertate. Stelele sunt marturia neputintei noastre. Cred ca oamenii si-au pierdut simtul masurii de cand nu mai privesc la cer."

"Plansul e la fel de firesc ca si rasul. Cred ca ar trebui sa plangem cel putin la fel de des precum radem."

" Sunt oameni care au plansul in interior. Acestia sunt cei mai frumosi oameni de pe pamant. Acest plans launtric nu are nimic in el din tristetea si apasarea oamenilor neimpliniti sau loviti de vreo suferinta. Acest plans launtric este ca o lumina de dimineata care strabate prin ceata"

"Probabil ca nu exista om care, copil ffind, nu s-a repezit sa prinda o pasare. Copiii cred ca pot prinde pasarile cu mana. desigur, aceasta este o credinta care se ruineaza cu varsta, cand copiii cresc si li se pare stupid sa se mai avante dupa pasari. Pasarile zboara. unele zboara putin de tot, parca pentru a te momi sa le urmezi. se muta la o intinzatura de mana, atat cat sa nu le poti ajunge. Totul pare un joc. Un joc ce s-ar prelungi toata viata daca oamenii nu ar imbatrani si pasarile nu ar muri."

Portrait d'une femme - Iulian Boldea

în labirintul corpului tău ca o floare retractilă stângace
micile pârâiaşe de sânge şi limfă prefac perfecţiunea
în suav neant al cărnii.
o, anatomie a frigului o, anatomie a visului
ascuns în petalele oaselor tale în cartilagiile iluziei.
în labirintul corpului tău
nici o mirare nu rămâne intactă
nici o tristeţe nu se străvede
în oglinzile concave ale minţii.
doar săruturile neîntâmplate se preling în colţul buzelor
ca un surâs răstălmăcit ca o himeră tulburător
de reală.

vise de sticla verde

pasim cu ochii inchisi pe vise de sticla verde

la capat de mare; de cer; de lume; de timp

vedem valurile involburate venind spre noi

ne scaldam in ele.

locuim intr-o secunda 

tragem de extreme

poate reusim sa-i unim capetele 

sa o transformam intr-o secunda-cerc

o secunda cerc galbena, etern incatusata

in cortexul nostru frontal.

picaturi de suflet- ioan marginean

câteodată
îmi
storc
sufletul
numărând
singur
în noapte
picăturile
vii
şi
cele nevii

De apoi

De apoi

Va veni
Si ziua aceea
In care ne
Vom odihni
Pe margine
De Eden

Intre cringuri
Cu miros de
Ploaie tinara,
Rasfoind
Cartea dintai
A perpetuarii
Noastre
Prin veacuri...

Luciana Vaughan

Adam Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Marin Sorescu