-Cine esti?
-Nu stiu.-Gandeşte-te!
-TOT NU ŞTIU!-Atunci, de ce n-ai fi orice vrei sa fii? Uite...poţi fi o margaretă.
-Nu, nu pot...-De ce nu?
-Fiindcă margaretele sunt flori. Ele doar înfloresc, se ofilesc iar apoi...mor. Însă eu, eu sunt condamnat la o viată plină de îndoieli, remuşcări, regrete, sentimente contradictorii...-Cred că ai dreptate. Cu sigurantă nu eşti o margaretă. Margaretele sunt flori,iar florile sunt fidele, pe cand tu...m-ai părăsit.
-Eu?!? Dar nici nu te cunosc!-Nu ma cunosti pentru ca nu ai vrut sa ma cunosti. M-ai aruncat într-un colţ prăfuit şi m-ai lăsat să zac acolo, bătută de asprimea timpului, de parca nici n-aş fi existat pentru tine.
-... Dar stai, stiu cine esti. de fapt, chiar nu erai acolo...recunoaste, tu esti cea care m`a parasit!-Te inseli. Eu ti-am fost fidela insa tu nu ma vedeai...poate pentru ca eram prea neinsemnata pentru tine..sau poate ca nu credeai in mine...ACUM ma vezi? pana acum eram invizibila pentru tine, acum... am forma celui mai cald suras. ACUM ma simti, imi poti simti mireasma?? Pana acum eram inodora , acum am parfumul succesului.ACUM crezi?? Regret...ACUM e prea tarziu...
