Caz clinic: sidrom Sjogren
Pacienta in varsta de 43 de ani se prezinta la camera de garda cu pleoapele superioare tumefiate, tumefiere care a evoluat treptat in ultimele luni. Istoricul pacientei arata frecvente tulburari de somn, xerostomie si xeroftalmie in ultimii 3 ani. Examinarea clinica pune in evidenta marirea glandelor lacrimale si a glandelor submandibulare. Testul Schirmer a fost pozitiv ( cuantifica productia de secretii lacrimale – o fasie de hartie de filtru este aplicata tangential la pleoapa inferioara si pastrata in aceasta pozitie timp de 5 minute, dupa care cu o rigla se masoara marimea petei de umezeala; testul e pozitiv pentru o pata mai mica de 5 mm). Efectuarea unui CT a demonstrat marirea glandelor lacrimale si salivare, iar probele serologice au fost pozitive pentru autoanticorpii anti-Ro. Acestea au sustinut punerea diagnosticului de sindrom Sjögren ( se citeste “Shougrin”). Pacienta a fost supusa unui tratament cu prednisolon pentru 5 luni, in urma caruia glandele au revenit la dimensiuni aproape de normal, efecte pozitive fiind prezente si asupra xerostomiei, xeroftalmiei.
Sindromul Sjogren este o boala sistemica autoimuna in care sunt atacate glandele exocrine – lacrimale si salivare. Incidenta este crescuta la femei, in special dupa menopauza. Poate fi intalnit sub forma primara sau secundara, cand aparitia sa este asociata cu artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, sclerodermie, ciroza. Pacientii cu acest sindrom acuza uscaciunea exagerata ( gura uscata, secretie conjunctivala vascoasa) si keratoconjuctivita. Uscaciunea poate aparea si la nivel vaginal, la nivelul tegumentului si al nasului, iar boala poate afecta si rinichii, vasele de sange, plamanii, ficatul, pancreasul, sistemul nervos periferic, dar si creierul.
Diagnosticul de sindrom Sjogren s-a pus atat pe baza semnelor evidentiate, cat si pe baza prezentei anticorpilor antinucleari ( autoanticorpi anti-Ro ), specifici bolilor autoimmune si foarte des intalniti in sindromul Sjogren.
http://www.nejm.org/doi/full/
