Iti mai amintesti de cate ori am incercat sa te sugrum in acel ceas? Eu nu. Fiindca am facut-o de nenumarate ori. Insa problema era ca tu locuiai in mine, iar de fiecare data cand incercam sa te sugrum, imi taiam propria respiratie. Si aproape reusisem. Insa tu inca mai respiri. Slab, sacadat, fara vlaga. Iar mireasma emanata de rasuflarea ta anemica si sugrumata mi se imprima in nari. Si dainuie...
Astazi, o sa plec. O sa fug mancand pamantul. O sa fug de mine, de tine, de gandurile mele stupide care se invart aiurea prin minte ca intr-o miscare browninana. O sa fug de nenorocitul tau de parfum care imi lasa amprente pe suflet cu degetele-i aromate. O sa-mi cumpar o umbrela sa ma protejeze de ploaia acida a miresmelor tale.
Si stiu ca, in cele din urma, voi reusi.
