În cerneală stau gândurile si se-mbată. Cu un dans al petelor, ele ameţesc străjile porţii de carton şi se strecoară in palatul versurilor. Îşi lasă rădăcinile la intrare si se agaţă de pereţii rigizi ai infinitului, sperând să găsească strigătul ascuţit ce le-a trezit din somn. Rimele suflă peste ele o ploaie de c
uloare, care se aruncă in valurile albastre, peste perdeaua roasă. Gândurile alunecă greu pe scările creponate, dar cand se apropie de vârf, işi descid încet aripile, se dezbracă de pelerina monotoniei, şi reuşesc într-un sfârşit să-şi ia zborul. Zborul lor enigmatic ţine până dimineaţa, când vântul le strică bucuria si împraştie stropi din munca lor pe filele îngălbenite. A doua zi, gândurile o iau de la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu