"Ce speri, ţesând la nesfârşit capcane reticulare, de cuvinte, ca un păianjen nebun care-şi întinde pînza numai pentru ca s-o lase să strălucească o clipă la soare si apoi s-o părăsească? În plasă se agaţă doar fantome, imagini vechi, voci zgomote, rumori, parfumuri, invizibile forme, presimţite. Ele te paralizează dulce, te sug, vampiri vechi care nu vor sa moară." Simona Popescu- Exuvii