orasul inspiră. expiră.
e o tehnică de relaxare
însă căile respiratorii
nările, traheea, bronhiile
îi sunt căptuşite cu cenuşă.
tuşeşte praf negru, smog,
tuşeşte sec
tuşeşte din toţi rărunchii
iar sufletul
şi-l simte gri şi vechi.
şi-ar vrea sa se dezbrace de el,
ca de o haină de mătase ponosită.
dar continuă să-l poarte
rugând soarele să-l picteze
cu picăţele galbene, albastru cobalt si coraille.
şi totuşi
pe oraş îl doare
sufletul său gri.