de azi ne privim cu alţi ochi ©Delia Marilena Grosu


nu am plâns niciodată. deşi uneori mă durea
aşa de tare încât ţipam încet şi mă încordam până deveneam o minge
pe care o aruncau de la unul la altul toţi bărbaţii
prin care am trecut vreodată sau care au trecut prin mine/ acum
arat ca un copil pierdut şi mă bucur că nu e mama aici
să mă vadă aşa întinsă într-un pat străin plin de urmele
atâtor atâtor femei care nu ţi-au spus niciodată ce însemni pentru ele
care te-au aşteptat probabil să vii să umblii puţin prin ele

miroase a ars

/ în camera asta soarele nu luminează
iar dimineaţa pare o lungă înşiruire de ochi trişti
care privesc cu frică pe geam /
lângă mine e un om care plânge tot timpul
ochii i se fac din ce în ce mai mari şi mă priveşte pe ascuns
dac-aş putea, i-aş dirija eu privirea tristă să se uite doar la mine
dar numai să fiu sigură că să plângi e gratis

miroase a ars
iar eu sunt din ce în ce mai sigură că într-o zi
o să aud lumina şi o să mă ridic din patul ăsta
ca să închid geamul.