patate de albul amintirilor ce n-au fost scrise.
scrasnetul de foi rupte imi zgarie timpanul cu ghearele
si-si trece degetele lin pe nervul coarda timpanului.
muzica sa se frange in bucati de povesti mute.
infectia aluneca usor pe trompa lui eustachio.
sufar de rinofaringita acuta.
simturile inimii mele au ramas fara glas.
sufar de hipoacuzie
nu-mi mai pot auzi muzica sparta a sentimentelor.
astazi am fost la medic. m-am speriat putin de halatul lui alb insa a fost ok. l-am privit adanc in ochii negri adanci si aparent inocenti. i-am zis "domnule doctor, cred ca sentimentele mele au luat-o razna. nu mai canta. au devenit surdomute." "sentimente? a zis el mirat,cu un ras batjocoritor. asta sunt ramasite ancestrale. cei ca dumneata sunt un perico pentru societate. chestiile astea sunt extrem de contagioase. o simpa otita si...voila, lumea intreaga se trezeste invadata de afecte. in curand o sa fie epidemie. unde nu-i atentie, vai de bietile inimi.trebuie sa va punem in carantina urgent." a scos din buzunar o sticila pe care scria cu litere rotunjite "indiferenta" si mi-a dat sa beau. am dat-o pe gat pana am simtit cum totul se invartea in juru-mi. ce s-a intamplat in urmatoarele minute ( poate ore, zile, luni sau chiar ani) nu pot spune sigur. stiu doar ca m-am trezit cu capul explodandu-mi si cu o senzatie pe care n-o avusesem niciodata. o senzatie de...nimic. inca vedeam in ceata. m-am uitat in dreapta si acolo le-am vazut. erau pe o tavita intinse toate.: unele mai mari, altele mai mici, galbene, albastre, violet, unele chiar negre, de smoala si absolut hidoase. cum nu se poate mai ciudate. triunghiulare dreptunghiulare, decupate stramb, in diverse forme. in forma de acasa, prima zi de scoala, prima senzatie de fluturi in stomac, primul sarut sub felinar, la munte, cel mai frumos rasarit etc. erau cu miliardele. imprastiate, cu urme proaspete de fiinta mea, de sufletul meu pe ele, abia scoase din pieptul meu. in mod ormal probabil as fi simtit o furie inimaginabila, insa indiferenta e tot ce simt acum. sau, mai bine spus, tot ce nu simt e tot. nu mai simt nimic nici macar in legatura cu faptul de a nu simti nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu