vineri, 23 octombrie 2009

Peisaj contemporan.

Acelasi peisaj pretutindeni.

Oameni veseli, care surad larg viitorului
ce li se arata compromitator.
Emana speranta prin toti porii,
iar licarul din ochi le tradeaza fericirea.

Oameni tristi, care inghit sec
in urma celor dintai.
Le arunca priviri acide,
sperand involuntar sa le stinga licarul din ochi.

Un comentariu:

Florin spunea...

raza de luna, magnifica
solitara pe cerul plumburiu,

mi-atinge chipul secatuit de viata.

incerc sa o ating si eu, dar
e prea sus, nu ajung.
cu barca viselor, plutesc pe norii
transparenti si ajung pe taramul basmelor razei de luna...

Ce cauti tu, cu ciubotele tale, in sufletul meu?