'Sindromul de panica in orasul luminilor' Matei Visniec - citate

"Am avut mai clar ca oricând sentimentul că, de fapt, între cel care pleacă și cel care rămâne nu este, atunci când destinul trage linia de sfârșit, nicio diferență."

" În ziua când cărțile vor apărea fără numele autorilor, umanitatea va fi făcut un mare pas înainte, ființa umană va fi învățat să renunțe la orgoliile ei"

"Scrierea unei cărți e o încercare disperată de de amânare a morții, de păcălire a ei"

"Mi-a luat mult timp să ănțeleg ce vedea domnul Cambrelang când își arunca privirile pe o carte. El nu vedea, de fapt, obiectul în sine, acel obiect făcut din hârtie și din pagini multe, disciplinate, încorsetate între două coperte și un cotor. Nu, ceea ce vedea el de fapt era universul cărții respective. Iar atunci când își arunca privirile pe un rafpt, el vedea universuri extrem de diferite imposibil de asociat"

"Cand scrii, te afli in raport direct, mistic aprooape, cu pagina alba de hartie, iti dai seama ca esti supus unor forte imposibil de definit cu precizie. Cuvintele, odata eliberate, au dreptul la anumite initiative. Ce orgoliu, sa crezi ca poti construi tu insuti o carte, cand de fapt cuvintele te scriu pe tine si te construiesc''


''[...] Se recompusesera dupa alte reguli, se coagulasera intr-un regim de libertate. Din punctul de vedere al cuvintelor, mai spuse domnul Cambrelang, orice carte este o dictatura, chiar daca ea, cartea, reprezinta pentru umanitate  capodopera. Uneori , insa, si era exact ceea ce se intamplase in librarie, cuvintele dau pe afara si creeaza republici. Ele au din cand in cand aceasta putere, aceasta forta de declansare a unor reactii eliberatoare in lant. De la marile acumulari de cuvinte, cum sunt bibliotecile, librariile si chiar creierele umane, ne putem astepta la orice. Si in capul nostru cuvintele uneori se revolta si creeaza republici dupa ce au fost tinute inchise, claustrate, mumificate... Dar cati dintre noi s egandesc la acest lucru, sau sunt capabili sa-si dea seama daca in capul lor cuvintele traiesc in regim de dictatura sau de republica? Prea putini, mult prea putini...Noi toti consideram ca suntem niste fiinte ganditoare cand de fapt suntem recipiente locuite de cuvinte.''

''Cum s-a produs eliberarea mea? Nu stiu... Din scriitor am devenit o litera, un semn. Simt ca fac parte dintr-o pagina scrisa de insasi majestatea sa viata, de catre oras, de catre timp. Sunt o litera care revine intr-o imensa carte, intr-un imens balet de semne, intr-un concert cosmic de litere... in timp ce compun , impreuna cu alte semne, semnificatii, ma citesc pe mine insumi, ma mir de mine insumi, in fiacre moment sunt intr-un raport creativ cu fiinte vii (oameni , plante, animale, obiecte impregnate cu energie umana). Povestea scrisa impreuna e sublima, nu poate fi rezumata, iar singura forma de lectura a ei e trairea.
Ca orice revelatie autentica,cea pe care o traiesc este incmunicabila. Stiu ca nu le pot spune oamenilor din jurul meu ''haideti sa ne imbratisam pentru ca formam cu totii un text, o poveste unica, fragila, pe cale de a se evapora in chiar momentul scrierii ei.'' Pe strada, in piete, in gari, in holuri, pretutindeni se aduna oameni, multi oameni, incerc sa captez privirile celor care simt acelasi lucru ca si mine. Ei nu sunt multi,  dar de fiecare data cand ne recunostem reciproc traim un sentiment de beatitudine suprema... Nu ne spunem nimic, bineinteles, ca sa-si spuna litera ''a'' cand se intalneste cu o alta litera ''a'' in interirul unei carti? Poate ca facem parte din acelasi cuvant repetabil, putem face parte din cuvinte diferite... Facem parte din aceeasi limba, poate facem parte din limbi diferite sau chiar dintr-o limba inventata  de viata in timp ce ne scrie... 
Da, simt ca sunt o litera, un cuvant, o fraza, o regula gramaticala dintr-o limba pe care o invat in timp ce se auto-inventeaza si in timp ce moare scriindu-se pe sine...''

"Limbajul lui Dumnezeu" Francis Collins - citate

"Limbajul lui Dumnezeu" Francis Collins - citate

"Poate ca in rare ocazii Dumnezeu face minuni. Insa, de cele mai multe ori, existenta liberului arbitru si a ordinii universului sunt fapte inexorabile.Chiar daca ne-am dori ca astfel de minuni sa se petreaca mai des, intreruperea acestor doua forte ar avea drept consecinta un haos total"

"Judecand dupa experienta umana, daca este sa acceptam bunatatea plina de iubire a lui Dumnezeu, el doreste mai mult de la noi. Nu este aceasta, de fapt, propria noastra experienta? Am invatat mai mult despre noi insine atunci cand lucrurile mergeau bine ori atunci cand aveam de infruntat incercari, frustrari si suferinte? Desi ne-ar placea foarte mult sa evitam aceste experiente fara ele oare nu am fi goi pe dinauntru, niste fapturi egocentrice care ar pierde in cele din urma orice simt al nobletei sau orice stradanie pentru indeptarea celorlalti?"

"Dumnezeu ne sopteste in desfatarile noastre, ne vorbeste in constiinta noastra, insa in durerile noastre STRIGA: megafonul lui are menirea de a TREZI o lume surda." (C.S. Lewis - Problema durerii)

  

"Aceasta idee ca Dumnezeu lucreaza prin adversitate nu e un lucru usor de acceptat si nu se poate sprijini pe o conceptie despre lume care imbratiseaza o perspectiva spirituala. Principiul cresterii prin suferinta, este, de fapt, aproape universal in marile credinte ale lumii. De pilda, Cele Patru Nobile Adevaruri expuse de Buddha in predica din Parcul Gazelelr incep prin "Viata este suferinta". Pentru credincios, constientizarea acestui fapt poate fi de fapt o sursa nesfarsita de liniste sufleteasca.

Femeia pe care am ingrijit-o cand eram student la medicina si care mi-a pus la incercare ateismul prin acceptarea senina a bolii avansate a vazut in acest ultim capitol al vietii ei o experienta care a adus-o mai aproape de Dumnezeu, nu mai departe. La o scara istorica mai larga, Dietrich Bonhoeffer - teologul german care s-a intors de buna voie in Germania din Statele Unite in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial ca sa faca atat cat ii statea in puteri pentru a mentine vie adevarata Biserica intr-o vreme cand Biserica crestina ca institutie alesese sa-i sprijine pe nazisti - a fost condamnat la inchisoare pentru rolul jucat intr-o tentativa de asasinare a lui Hitler. In timpul celr 2 ani de inchisoare, in ciuda suferintelor indurate si a pierderii libertatii, Bonhoeffer si-a pastrat neclintita credinta in Dumnezeu. Cu putin timp inainte de a fi spanzurat, cand mai erau doar trei saptamani pana la eliberarea "Germaniei, el scria urmatoarele cuvinte "Timp pierdut este acela cand nu am trait o experienta omeneasca deplina, este timpul neimbogatit prin experienta, eforturi creatoare, bucurie si suferinta""

"Aproape toti atomii nostri au ars odata in furnalul nuclear al unei batrane supernove. Suntem cu adevarat alcatuiti din praf stelar